Johann Schaas, ultimul sas din Richiș

By aprilie 7, 2015Despre Richis

Există lângă noi oameni-tezaur, care ne imbogățesc cu poveștile lor. Oameni simpli, joviali, primitori, care-ți împărtășesc o întâmplare din bătrâni și te lasă să-i descoperi tainele în liniște, în timp ce ei se întorc la ritmul vieții lor, cu tihna și greutățile zilnice. Au ochi blânzi, mâini muncite, răbdare și vorbă molcomă pentru oricine îi ascultă. Sunt prea valoroși pentru televiziuni ori premii, pentru că înțelepciunea lor e neprețuită.

Herr Johann Schaas, e ultimul sas rămas și sufletul Richișului/Reichesdorf, din județul Sibiu. Din fericire, căutând pe internet, veți găsi multe referințe la acest om nemaipomenit. Johann Schaas este un mare povestitor, ce cucerește de la prima vorbă pe care o rostește, așezat pe treptele bisericii din Richiș. Are 80 de ani, iar alături de soția lui, Johanna, sunt singurii sași care au mai rămas în sat. Ochii vioi, senini și înțelepți, fața luminoasă arată că tinerețea nu e o chestiune de vârstă. Datorită farmecului său, pentru foarte mulți curioși ajunși aici, Richișul este sinonim cu numele lui Johann Schaas. Herr Schaas nu torăie texte seci și expeditive, specifice ghizilor turistici, ci povestește liber, cu răbdare, în funcție de felul celor care îl ascultă, din cunoștințele, umorul fermecător și vasta lui experiență. Este o plăcere să îl asculți, ca și cum ți-ar vorbi propriul bunic.

Richișul aparține astăzi de comuna Biertan, unde tot Johann Schaas știe toate poveștile și rânduiala. Biserica fortificată din Richiș a fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, ca mănăstire cisterciană, trecută de la catolicism la evanghelism, și fortificată ulterior, în sec. XVI. Intrarea în incintă se face prin turnul-clopotniță, în care se spune că a existat cândva și un ceas, iar în biserică se pătrunde pe sub portalul deasupra căruia este sculptată scena răstignirii, reluată pe altar.

La interior, biserica, în stil gotic timpuriu, se remarcă prin numeroase figuri sculptate, “drăcușorii” lui Johann Schaas, ce sporesc misterul locului. La intersecția arcadelor de pe tavan, ca și la capetele stâlpilor de susținere apar tot felul de figuri stranii, contorsionate parcă de povara susținerii de veacuri a vechiului edificiu. ”Grünen Mann”, misterios personaj mitologic, despre care Johann Schaas are o teorie foarte interesantă (v. înregistrările), veghează orga constrită la 1788 de Johann Prause.

După cum îi spune și numele, Reichesdorf a fost cândva un loc bogat, datorită vinului vestit și mai bun ca oriunde, trimis în vagoane la București, „ca să stâmpere spiritele (comuniste) înverșunate”, dar şi la Budapesta şi “băut pe ascuns la Constantinopol”. Un sat de țărani harnici și foarte orgoloși, în care, menționează Herr Schaas, oamenii erau mândri să spună că erau țărani.

De-a lungul timpului, a văzut locurile în care s-a născut traversate de soldați și tancuri, brăzdate de focuri de mitralieră, și-a văzut sașii plecând mai întâi la război, apoi deportați, apoi rând pe rând în Germania, până în 1990 când într-un val, s-au dus aproape toți, inclusiv copiii lui. El nu a plecat definitiv, a fost doar în vizită. Era deja bătrân, bolnav, dar îi plăcea să lucreze pământul, lucru pe care în Germania nu îl putea face. E fain în Germania, dar nu-i de el. Aici e casa în care s-a născut, a crescut, pe care le-au luat-o comuniștii, îngrămădindu-i familia într-o bucătărie de vară strâmtă din dosul casei, care apoi i-a fost retrocedată.

sursa: povestisasesti.com

citește mai mult

Join the discussion 4 Comments

Leave a Reply

Moderarea comentariilor este activată. Poate dura ceva timp până ce comentariul tău va fi aprobat.

By Transylvania Farms

By Transylvania Farms

Înainte ca Richişul să ajungă una dintre cele mai prospere comune din ținutul Mediaşului şi înainte ca oameni harnici să întemeieze localitatea, locul era aspru şi mlăştinos. Printre trestii, sălcii şi mărăcini nu trăiau decât animalele sălbatice. În amintirea acelor timpuri a fost creat şi elegantul blazon al comunei, un bâtlan păşind graţios printr-un iaz infinit, călăuzit de Luceafăr sub un cer roşu.
Păsările de baltă apar des pe blazoanele europene, lucru datorat probabil alegoriei pelicanului, acesta fiind preluat în iconografie ca simbol al Mântuitorului, al Jertfitorului. Se spune că pelicanul şi-a sfâşiat pieptul, lăsându-şi sângele fierbinte să ţâşnească printre penele albe pentru a-şi reînvia puii fără suflare. În biserica din Richiş această pasăre mitică îşi găseşte un loc de cinste pe cheia de boltă a corului, fiind doar una dintre preţioasele opere de artă din lăcaş. Pe lângă aceste opere de artă biserica este decorată cu numeroase alte sculpturi şi particularităţi deosebite, pe care curatorul Johann Schaas le prezintă cu mult spirit în timpul tururilor oferite turiştilor.